Ce afaceri iau avânt pe timp de viscol.
Pentru unele firme este esenţial ca sezonul rece să fie şi alb,
altora le este favorabilă doar vremea rea
Viscolul, înzăpezirile, codurile portocaliu şi roşu de ninsori sau îngheţ sunt un coşmar pentru majoritatea românilor, iar pentru firme înseamnă creşteri inutile de costuri. În schimb, câteva domenii de activitate prezintă avantaje clare datorită acestor calamităţi. Printre acestea se numără turismul, transporturile locale (mai ales cele în regim de taxi), energia, agricultura sau producţia sistemelor de încălzire.
TURISMUL. Administratorii de pârtii se bucură cel mai mult în sezonul rece, cu condiţia ca acesta să fie şi alb. În România, după un decembrie în care nu a nins aproape deloc la munte, când pârtiile nu se puteau acoperi nici cu zăpadă artificială, administratorilor le-a venit inima la loc văzând ninsorile abundente din ianuarie. Iar după ce pârtiile şi-au atins scopul pentru care au fost amenajate s-au umplut cu turişti şi unităţile de cazare, în timp ce pensiunile şi-au reluat programele de distracţii specifice sezonului.
TRANSPORTURILE LOCALE. În ţara noastră, mai mult decât în alte ţări, transportul zilnic cu maşina personală chiar şi numai pentru deplasările la serviciu, este preferat de cei mai mulţi proprietari. Dar, când drumurile s-au umplut de nămeţi şi polei, maşina personală a început să fie înlocuită cu taxiul, autobuzul sau, în Bucureşti, cu metrolu. De aici şi avântul pe care l-au luat, zilele acestea, afacerile taximetriştilor şi ale celorlalţi transportatori locali în comun din oraşe. Firmele de taximetrie din Bucureşti, spre exemplu, au avut în ultima săptămână, de când a început să ningă abundent şi mulţi bucureşteni şi-au lăsat maşinile acasă. Ei au avut de trei-patru ori mai multe comenzi decât într-o zi obişnuită, ceea ce le-a adus încasări cât într-o lună fără zăpadă. "Eu sunt foarte mulţumită şi toate companiile de taxi sunt foarte mulţumite. Pentru taximetrie este bine să fie iarnă şi să ningă. Numărul de comenzi onorate a crescut de trei-patru ori faţă de o zi obişnuită", a declarat Georgeta Puiu, directorul general al companiei de taxi Mondial, citată de Mediafax. Ea a spus că numărul comenzilor în ultima săptămână, de când vremea s-a înrăutăţit, a fost cât într-o lună fără ninsoare. Şi Lucian Marin, directorul companiei de taxi Meridian, spune că numărul comenzilor a crescut de trei ori şi ar fi crescut şi mai mult dacă taximetrele ar fi putut intra pe toate străzile. "Unele comenzi nu le-am putut onora, pentru că nu am putut intra pe toate străduţele, nu neapărat pentru că era zăpadă, ci pentru că din cauza zăpezii apăreau blocaje", a spus Marin.
ENERGIA. Pe lângă inevitabilul consum în creştere de energie, benefic pentru toţi producătorii, iarna aceasta viscolele cu rafale de peste 70-80 km/h au adus proprietarilor de turbine eoliene comenzi nesperate. Dacă într-o zi normală de peste an energia eoliană nu trece de 10% ca pondere în totalul producţiei, în zilele cu viscol din această iarnă ponderea a crescut şi peste 20%.
AGRICULTURA. Cu cât este mai mare zăpada, cu atât culturile însămânţate în toamnă sunt mai bine protejate de intemperiile iernii. De asemenea, zăpada mare garantează acumularea, la primăvară, a unor cantităţi suficiente de apă în sol. În plus, agricultorii care deţin tractoare pot să le folosească şi în zilele de iarnă, când cererea de utilaje de deszăpeziri creează oportunitatea obţinerii unor venituri suplimentare.
INDUSTRIA ÎNCĂLZIRII. De la calorifere şi sobe până la radiatoarele electrice şi centralele termice de mai mică sau mai mare capacitate, toate se bucură, în sezonul rece, de căutare pe piaţă. Rezultatul: vânzări şi comenzi în creştere pentru producătorii şi comercianţii de instalaţii de termoficare.
Învăţăturile ţăranilor români de acum 100 de ani.
Cum să-ţi alegi soţia, cum să mănânci sănătos şi cum să scapi de boli
La începutul secolului trecut, statul român ducea o muncă intensă pentru a-i convinge pe ţărani cât de benefică este ştiinţa de carte. Tocmai de aceea, tinerii din mediul rural care ieşeau de pe băncile şcolii erau încurajaţi să împărtăşească şi celorlalţi din experienţa lor.
Astfel au apărut publicaţii precum „Calendarul sătenilor”, o broşură de câteva zeci de pagini scrisă de „mai mulţi feciori de săteni” şi tipărită în anul 1907, care conţinea, pe lângă informaţii detaliate despre şcolile din fiecare regiune, o serie de sfaturi practice culese din viaţa de zi cu zi a ţăranilor. Calendarul începea cu un mesaj către săteni: „Multe mai trage omul în viaţa lui şi în bună parte le trage pentru că nu ştie. De aceea s-au făcut şcoli, ca omul să-şi deschidă capul, să priceapă ce-i bine şi ce-i rău şi să trăiască mai omeneşte. Cartea şi şcolile nu trebuiesc numai slujbaşilor, ci la tot omul, fie el ce-ar fi. Cărţile ţi-s cei mai buni prieteni, căci te sfătuiesc fără să te râdă” Apoi se făcea o evaluare a ispitelor care îi pândesc pe cei tineri: „Cinstiţi săteni! Vedeţi singuri că lumea, de la o vreme, a început să se schimbe şi halal ar fi dacă s-ar schimba în bine. Vedeţi că tineretul de azi a pierdut ruşinea, nu cată în cinstea bătrânilor şi nu le mai iau în seamă vorbele, iar rânduielile noastre din vechime nu le mai plac. În schimb, fuduliile şi păcatele cele mai grele le fură minţile”.
Femeia leneşă, o dihanie.
În virtutea acestei constatări, „calendarul” venea cu o listă de îndrumări menite să perpetueze deprinderile înţelepte ale ţăranilor, dar să le şi alunge proastele obiceiuri. O atenţie deosebită era acordată femeii, pe care „tinerii cu gândul însurătoarei” trebuiau să o aleagă cu mare grijă. „Femeia e sufletul gospodăriei. Vedem gospodari nepricepuţi care lipsesc veşnic de la gospodărie, altora le plac petrecerile, însă dacă au fericirea de a avea soţie o bună gospodină, ei tot merg înainte. Dacă dimpotrivă gospodarul e deştept, muncitor, harnic, dar soţia e nepricepută sau leneşă, el se va ruina măcar orice-ar face”. După ce se cunoaşte o proastă gospodină? „Este leneşă, se scoală târziu, îmbrăcată prost, murdară, rău pieptănată; bărbatul şi copiii sunt rupţi, murdari; ea e mereu îmbufnată, se sfădeşte în vânt, e nemulţumită de ea însăşi. Să vă ferească Dumnezeu de asemenea dihanie în casă!”.
Du-te, fată, la ţesut!
Nu ştiu, mamă, n-am văzut!
Du-te, fată, la flăcăi!
Mulţumesc, mămucă, hăi!
versuri din înţelepciunea populară
„Rachiul ne face neoameni”
Alt aspect important din viaţa ţăranilor era considerat sănătatea omului, cheia acestei probleme fiind „hrănirea cum se cade, căci cele mai multe boale, cele mai multe morţi cu zile vin din pricina hranei proaste şi nepotrivite”. „Calendarul sătenilor” scria: „Noi hrănim cu munca noastră şi cu pământul nostru o lume întreagă şi la urmă păţim ca ciobotariu, care face la toţi încălţăminte bună şi el umblă cu cine ştie ce scoabe rele şi cârpite. Oare să nu fie jale când se face atâta grâu în ţara noastră şi ai noştri mănâncă mămăligă? Oare nu-i păcat când vezi că ai noştri vând oule, untul, păsările şi mănâncă mâncări fără putere în ele? Şi cum s-or lupta cu nevoile acei ce n-au nici o putere în ei? Ce putere şi ce deşteptăciune îţi poate da mămăliga cu moare de curechi, ori cu un borş lung? Ei, da’ acuma nu-i vorba numai decât de cărnării şi de grăsimi, căci nici ele nu-s bune, decât doar din când în când”. Sfatul de căpătâi era ca ţăranii să o lase mai moale cu mămăliga şi să mănânce mai multă pâine: „Lucrul cel mai de seamă în hrana omului este pânea. Şi în rugăciuni tot de pâne se vorbeşte, nu de mămăligă. Iaca peste munţi, în Ţara Ungurească, românii de acolo mănâncă pâne. Fac câte un cuptor pe săptămână, iar mămăliga o mănâncă mai mult de gust. Şi-s români chipeşi, tot unul şi unul!”. Nu putea lipsi, dintr-o asemenea broşură, problema băuturii, nărav greu al ţăranului român de ieri şi de azi. „Pe cât de bine face trupului o hrană bună, pe atâta de rău ne fac băuturile spirtoase. Este foarte greşită credinţa că rachiul e bun pentru orice boală. Căldura şi puterea rachiului se aseamănă cu focul de paie. Căldura ce-o simţim ne arde trupul, ne ucide gândul, ne face neoameni. Rachiul duce pe om unde nu e voia lui. În loc să daţi paraua voastră pe otravă de băutură, daţi-o pentru carne, ouă, lapte şi alte lucruri trebuitoare. Cea mai bună băutură este apa curată”.
Sfaturi medicale culese din „Calendarul sătenilor” (1907)
Când nu mistuie stomacul: Cu un ceas înainte de fiecare mâncare să bei o ceaşcă de ceai rece, făcut din vârfuri de pelin uscat la umbră. În lipsa ceaiului să pisezi pelin, să-l cerni şi să pui un vârf de cuţit în mâncare în loc de piper.
Dacă ai durere la ieşire: Cu un ceas înainte de masă, să bei în toate zilele câte un pahar de ceai, făcut din frunze de soc uscat la umbră.
Miros de gură: Seara şi dimineaţa să bei câte o ceaşcă de ceai făcut in ismă ( mintă) fiartă în apă cu o jumătate de litru de vin alb.
Piatră în băşica udului: În loc de apă să bei ceai rece de boabe de măcieşe (cacadâre), fierte cu troscot uscat la umbră.
PISA 2012 Elevii români, în topul chiulangiilor înainte de testări.
Absenţele au afectat rezultatele ţării
România se află pe locul patru în rândul statelor OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) în ceea ce priveşte numărul de elevi care au chiulit de la şcoală înainte cu două săptămâni de testele internaţionale PISA 2012 (matematică, ştiinţe şi citit), se arată într-un studiu PISA in Focus din ianuarie. Absenţele au scăzut, în medie, cu 11 puncte rezultatele României la aceste teste internaţionale.
Potrivit studiului PISA in Focus, în medie, în ţările OECD, 18% din elevi au chiulit cel puţin la o oră, iar 15% au lipsit de la şcoală o zi întreagă înainte de ziua când s-a susţinut testul PISA.
În România, Turcia, Argentina, Grecia, Cost Rica şi Letonia, 40% din elevii respondenţi spun că au chiulit la cel puţin o oră. Mai mult, în România, Grecia, Letonia, Turcia şi Argentina, 4% din elevi spun că au chiulit de cel puţin cinci ori în două săptămâni.
Tot în România, chiulangiii provin atât din medii defavorizate cât şi din familii din clasa de mijloc, în schimb, în Bulgaria cei mai mulţi provin din familii sărace.
Chiulangiii pierd puncte la testele PISA Elevii care chiulesc de la ore au, în medie, cu 32 de puncte mai puţin la scorul testelor PISA care evaluează competenţele de matematică, iar cei care chiulesc cu zilele, au cu 52 de puncte mai puţin. În cazul României, studiul OECD indică o diferenţă de 11 puncte pe care ţara noastră le-a pierdut la testele PISA de la Matematică din cauza faptului că elevii au absentat de la ore înainte de examen.
Şi şcolile plătesc pentru lipsa de interes a elevilor. În ţări precum Croaţia, Japonia, Coreea de Nord sau Olanda, în şcolile unde numărul ansenţelor creşte cu 10% elevii iau cu 10 – 34 de puncte mai puţin la testele de matematică.
Abandonul şcolar în creştere în România.
Ultimele statistici în ceea ce priveşte absenteismul în România sunt din anul şcolar 2011 - 2012. De atunci, Ministerul Educaţiei nu a mai centralizat datele din teritoriu. De asemenea, abandonul şcolar este în creştere în ultimii ani, în România, şi afectează în special patru categorii de copii: cei de etnie romă, cei care au crescut în familii sărace, cei din mediul rural şi cei cu dizabilităţi. Aşa arată un raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România. Ministrul Educaţiei a anunţat că intenţionează să oblige şcolile ca din anul şcolar 2013-2014 să raporteze lunar, pe internet, situaţia absenţelor.
"Este un lucru grav când un copil nu vine la şcoală. Eram în SUA, am lipsit trei zile pentru că am fost bolnav şi au sunat să mă întrebe de ce lipsesc. Dacă în SUA o facultate sună după student, de ce în România şcoala să nu fie interesată de ce se întâmplă cu elevii. De aceea, voi încerca să avem raportarea lunară a absenţelor, pe fiecare şcoală, pe internet, începând cu anul şcolar 2013-2014", a spus ministrul Remus Pricopie, cu ocazia lansării studiului naţional cu tema "Toţi copiii la şcoală până în 2015: iniţiativă globală privind copiii în afara sistemului de educaţie". El a precizat că şcoala trebuie să acorde importanţă problemei absenţelor, cât şi problemei dialogului cu părinţii. "Poate este nevoie să facem educaţia părinţilor pentru controlul riguros al copiilor", a mai spus Remus Pricopie.
Ministrul Educaţiei a explicat că, de la încheierea studiului şi până acum, adică în ultimii trei ani, rata abandonului şcolar la noi în ţară a crescut fiindcă abia din 2010 s-au văzut efectele crizei financiare. "Rata a pornit la un moment dat de la 18%, apoi a scăzut pe la 15% în 2007-2008 şi apoi a crescut la 16%. În momentul acesta suntem într-un trend crescător", a spus Ministrul Educaţiei. Pricopie a mai explicat că rata abandonului a crescut în ultimul timp fiindcă au scăzut fondurile pe care ministerul le aloca intervenţiilor pentru prevenirea şi diminuarea situaţiilor de acest gen. De asemenea, nici absorbţia fondurilor structurale nu a fost tocmai bună în ultimul timp.
"Ultimele date ne arată o creştere a ratei de abandon şcolar până la 17%. Este efectul crizei care accentuează sărăcia, ori tocmai sărăcia este cauza principală a abandonului. Datele colectate pentru studiu sunt până în 2010. Lansarea a fost făcută după trei ani pentru că studiul UNICEF a avut o amploare multinaţională, vorbim de 26 de ţări care au participat şi care au colectat date din teritoriu, ori asta a durat. Unele ţări nici nu terminat încă", a explicat şi expertul pe Educaţie de la UNICEF şi responsabilul pe proiectul "Toţi copiii la şcoală până în 2015", Luminiţa Costache.
Cine sunt copiii care abandonează şcoala
Potrivit estimărilor Institutului de Statistică al UNESCO, în 2010, la nivel global, 61 de milioane de copii de vârsta învăţământului primar şi 71 de milioane de copii de gimnaziu nu mergeau la şcoală. Majoritatea copiilor români care nu sunt cuprinşi în învăţământul preuniversitar, au avut, la un moment dat, contact cu şcoala, potrivit raportului. Aceştia au fost la grădiniţă şi au intrat în învăţământul primar, dar au abandonat şcoala în primii ani.
Raportul îi împarte în patru categorii: copiii proveniţi din medii sărace, cei din mediul rural, copiii de etnie romă şi copiii cu dizabilităţi, ei fiind cei mai afectaţi de fenomenul abandonului şcolar. "70% din cauzele abandonului şcolar ţin de contexte din afara şcolii, ţin de mediul familial, de sărăcie. Nu se consideră că un copil a abandonat şcoala decât după ce nu a mai figurat statistic în sistemul de educaţie timp de doi ani.
De aceea există şi un decalaj al datelor statistice în privinţa abandonului şcolar", a explicat pentru "Adevărul", coordonatorul studiului UNICEF pe România, Ciprian Fartuşnic. Potrivit studiului, în 2009, aproximativ 20% din numărul total al copiilor de 3-6 ani nu mergeau la grădiniţă, 8% (peste 65.000 de copii) din numărul copiilor de 7-10 ani nu frecventau şcoala primară, în timp ce peste 5% (peste 50.000) din totalul copiilor de 11-14 ani nu mergeau la gimnaziu. Cei mai afectaţi sunt băieţii, copiii din familii defavorizare, copiii de etnie romă şi cei cu cerinţe educaţionale speciale.
Copiii de etnie romă
În ceea ce priveşte copiii de etnie romă, procentul celor care nu au fost niciodată la şcoală este de două ori mai mare decât al celorlalţi copii, iar în cazul celor de 14-17 ani, procentul este chiar de trei ori mai mare. În plus, proporţia copiilor romi care nu termină ciclul gimnazial, adică învăţământul de bază, este cu peste 10% mai ridicată decât în cazul copiilor non-romi din aceleaşi comunităţi studiate, se arată în studiu. Din totalul copiilor romi cu vârste cuprinse între 7-13 ani, 14% nu au mers niciodată la şcoală, 40% au abandonat şcoala în ciclul primar şi 24%, în timpul învăţământul gimnazial.
În acelaşi timp, din totalul copiilor romi cu vârste cuprinse între 14-17 ani, deci cei care ar trebui să meargă la şcoală, 11% nu au frecventat niciodată cursurile unei instituţii de învăţământ, 12% nu au terminat ciclul primar şi 28% nu au absolvit clasa a VIII-a.
Copiii cu dizabilităţi
Autorii studiului notează că, din lipsa datelor, este imposibil de analizat rata abandonului şcolar în cazul copiilor cu dizabilităţi. Totuşi, potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului (ANPC), băieţii reprezintă 57% din totalul copiilor cu dizabilităţi cu vârste cuprinse între 3-14 ani, care nu sunt incluşi în sistemul de educaţie.
Abandonul şcolar în învăţământul primar
Procentul abandonului şcolar a scăzut în a doua jumătate a deceniului trecut: dacă în 2005, rata era de 1,5%, în 2010, ea a scăzut la 1,4%. Cea mai mare rată a abandonului şcolar s-a înregistrat în anul şcolar 2007-2008 în rândul băieţilor. Este vorba de 2% din populaţia de băieţi care ar trebui cuprinşi în învăţământul primar, potrivit datelor INS. De fapt, se observă o diferenţă de gen constantă în favoarea fetelor: rata abandonului şcolar fiind de 1,6% în rândul băieţilor şi de 1,3%, în cazul fetelor.
Abandonul şcolar în învăţământul gimnazial
Aproximativ 50.000 de copii de vârsta învăţământului gimnazial (11-14 ani) erau în afara sistemului de învăţământ în anul 2009, potrivit datelor INS şi UIS. Este vorba de 5% din numărul total al copiilor de această vârstă. Procentul celor proveniţi din medii sărace care se află în afara sistemului de educaţie este de aproape 16% în 2005 şi de 9% în cazul celor care vin din medii favorizate.
Procentul a scăzut treptat pentru ca în 2009 să se ajungă la 9% în cazul copiilor din medii defavorizate şi la puţin peste 6% în cazul celorlalţi. Între 2005 şi 2010, numărul copiilor de vârsta învăţământului gimnazial care nu merg la şcoală a scăzut uşor, în timp ce numărul copiilor de vârsta învăţământului primar care nu sunt cuprinşi în sistemul de educaţie a crescut cu peste jumătate.
Copiii repetenţi
Studiul mai arată că cei mai mulţi copii rămân repetenţi din învăţământul gimnazial în clasa a V-a. Cea mai mare rată de repetenţă în clasa a V-a a fost de 4,8% în anul şcolar 2008-2009. Prin comparaţie, cea mai mică rată de repetenţă în cazul gimnaziului s-a înregistrat în clasa a VIII-a în anul şcolar 2009-2010, fiind vorba de 1,5%, potrivit datelor INS. La fel ca la trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial, sfârşitul clasei a VIII-a reprezintă o provocare pentru categoriile de elevi care vin din mediile defavorizate. Peste 10% dintre aceştia părăsesc şcoala înainte de 14 ani.
Motivele abandonului şcolar
"Datele indică faptul că sărăcia are un impact major asupra copiilor de vârsta învăţământului primar şi gimnazial şi se aşteaptă ca efectele crizei economice prelungite să crească rata neşcolarizării şi cea a abandonului şcolar în rândul copiilor care provin dintr-un mediu socio-economic defavorizat", arată studiul. În cazul elevilor romi, atât în ciclul primar cât şi în cel gimnazial, aceştia au abandonat şcoala din mai multe motive: aspectele financiare, părinţii absenţi sau atitudinea negativă a familiei faţă de educaţie, influenţa prietenilor sau a fraţilor mai mari, diferite dizabilităţi sau probleme medicale şi căsătoriile timpurii, potrivit studiului Romani Criss. Copiii aceştia ajung, cel mai adesea, să lucreze în afara gospodăriei, însă nu există date pentru a compara situaţia copilului de etnie romă cu a celorlalţi fiindcă ultimul studiu referitor la exploatarea copilului prin muncă a fost realizat în urmă cu aproape 10 ani. Un alt impediment este limba vorbită în familie, care constituie o piedică în cale accesului la educaţie sau al reuşitei şcolare.
O nouă strategie naţională de combatere a abandonului şcolar
Studiul "Toţi copiii la şcoală" menţionează că, momentan, este în curs de dezvoltare o metodologie de monitorizare şi colectare a datelor pentru informare, monitorizare şi comunicare atât la nivel local cât şi la nivel naţional în domenii precum desegregare, discriminare, prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă în şcoli sau incluziune socială. "România are, în acest moment, o strategie de combatere a abandonului şcolar, însă este una mai veche, iar ţara noastră are obligaţia de a elabora până la sfârşitul acestui an o nouă strategie privind abandonul şcolar, condiţie impusă de Bruxelles înainte de a valida utilizarea Fondurilor Structurale pentru 2014-2020 (POSDRU). Strategia care se află în vigoare este din 2008-2009, iar datele şi contextul sunt deja diferite", a explicat Pricopie. O altă obligaţie pe care o avem faţă de Europa pentru validarea fondurilor POSDRU este legată de formarea continuă, care este o situaţie la fel de gravă ca abandonul şcolar, a mai punctat ministrul Educaţiei. "Dacă la nivelul Uniunii Europene, vorbim de aproximativ 10% din angajaţi care participă la un proces de formare continuă, în România, procesul este de aproximativ 2%. Formarea continuă înseamnă capacitatea de a te adapta la cerinţele pieţei, care este dinamică şi în schimbare, iar dacă nu investim constant în resursa umană, atunci există riscul să avem o rată a şomajului foarte ridicată", a spus Pricopie.
Raportul, lansat marţi, 21 mai, este un studiu asupra cauzelor şi ratelor abandonului şcolar pornind de la un raport comun din 2005 al UNICEF şi al Institutului de Statistică al UNESCO (UIS) despre tipologia copiilor care se află în afara sistemului de educaţie. În 2010, UNICEF şi UNESCO au lansat proiectul "Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie" în vederea găsirii unor răspunsuri pentru problema a abandonului şcolar, la care au participat 26 de ţări, inclusiv România.
Citeste mai mult: adev.ro/mn5glm
Pentru unele firme este esenţial ca sezonul rece să fie şi alb,
altora le este favorabilă doar vremea rea
Viscolul, înzăpezirile, codurile portocaliu şi roşu de ninsori sau îngheţ sunt un coşmar pentru majoritatea românilor, iar pentru firme înseamnă creşteri inutile de costuri. În schimb, câteva domenii de activitate prezintă avantaje clare datorită acestor calamităţi. Printre acestea se numără turismul, transporturile locale (mai ales cele în regim de taxi), energia, agricultura sau producţia sistemelor de încălzire.
TURISMUL. Administratorii de pârtii se bucură cel mai mult în sezonul rece, cu condiţia ca acesta să fie şi alb. În România, după un decembrie în care nu a nins aproape deloc la munte, când pârtiile nu se puteau acoperi nici cu zăpadă artificială, administratorilor le-a venit inima la loc văzând ninsorile abundente din ianuarie. Iar după ce pârtiile şi-au atins scopul pentru care au fost amenajate s-au umplut cu turişti şi unităţile de cazare, în timp ce pensiunile şi-au reluat programele de distracţii specifice sezonului.
TRANSPORTURILE LOCALE. În ţara noastră, mai mult decât în alte ţări, transportul zilnic cu maşina personală chiar şi numai pentru deplasările la serviciu, este preferat de cei mai mulţi proprietari. Dar, când drumurile s-au umplut de nămeţi şi polei, maşina personală a început să fie înlocuită cu taxiul, autobuzul sau, în Bucureşti, cu metrolu. De aici şi avântul pe care l-au luat, zilele acestea, afacerile taximetriştilor şi ale celorlalţi transportatori locali în comun din oraşe. Firmele de taximetrie din Bucureşti, spre exemplu, au avut în ultima săptămână, de când a început să ningă abundent şi mulţi bucureşteni şi-au lăsat maşinile acasă. Ei au avut de trei-patru ori mai multe comenzi decât într-o zi obişnuită, ceea ce le-a adus încasări cât într-o lună fără zăpadă. "Eu sunt foarte mulţumită şi toate companiile de taxi sunt foarte mulţumite. Pentru taximetrie este bine să fie iarnă şi să ningă. Numărul de comenzi onorate a crescut de trei-patru ori faţă de o zi obişnuită", a declarat Georgeta Puiu, directorul general al companiei de taxi Mondial, citată de Mediafax. Ea a spus că numărul comenzilor în ultima săptămână, de când vremea s-a înrăutăţit, a fost cât într-o lună fără ninsoare. Şi Lucian Marin, directorul companiei de taxi Meridian, spune că numărul comenzilor a crescut de trei ori şi ar fi crescut şi mai mult dacă taximetrele ar fi putut intra pe toate străzile. "Unele comenzi nu le-am putut onora, pentru că nu am putut intra pe toate străduţele, nu neapărat pentru că era zăpadă, ci pentru că din cauza zăpezii apăreau blocaje", a spus Marin.
ENERGIA. Pe lângă inevitabilul consum în creştere de energie, benefic pentru toţi producătorii, iarna aceasta viscolele cu rafale de peste 70-80 km/h au adus proprietarilor de turbine eoliene comenzi nesperate. Dacă într-o zi normală de peste an energia eoliană nu trece de 10% ca pondere în totalul producţiei, în zilele cu viscol din această iarnă ponderea a crescut şi peste 20%.
AGRICULTURA. Cu cât este mai mare zăpada, cu atât culturile însămânţate în toamnă sunt mai bine protejate de intemperiile iernii. De asemenea, zăpada mare garantează acumularea, la primăvară, a unor cantităţi suficiente de apă în sol. În plus, agricultorii care deţin tractoare pot să le folosească şi în zilele de iarnă, când cererea de utilaje de deszăpeziri creează oportunitatea obţinerii unor venituri suplimentare.
INDUSTRIA ÎNCĂLZIRII. De la calorifere şi sobe până la radiatoarele electrice şi centralele termice de mai mică sau mai mare capacitate, toate se bucură, în sezonul rece, de căutare pe piaţă. Rezultatul: vânzări şi comenzi în creştere pentru producătorii şi comercianţii de instalaţii de termoficare.
Învăţăturile ţăranilor români de acum 100 de ani.
Cum să-ţi alegi soţia, cum să mănânci sănătos şi cum să scapi de boli
La începutul secolului trecut, statul român ducea o muncă intensă pentru a-i convinge pe ţărani cât de benefică este ştiinţa de carte. Tocmai de aceea, tinerii din mediul rural care ieşeau de pe băncile şcolii erau încurajaţi să împărtăşească şi celorlalţi din experienţa lor.
Astfel au apărut publicaţii precum „Calendarul sătenilor”, o broşură de câteva zeci de pagini scrisă de „mai mulţi feciori de săteni” şi tipărită în anul 1907, care conţinea, pe lângă informaţii detaliate despre şcolile din fiecare regiune, o serie de sfaturi practice culese din viaţa de zi cu zi a ţăranilor. Calendarul începea cu un mesaj către săteni: „Multe mai trage omul în viaţa lui şi în bună parte le trage pentru că nu ştie. De aceea s-au făcut şcoli, ca omul să-şi deschidă capul, să priceapă ce-i bine şi ce-i rău şi să trăiască mai omeneşte. Cartea şi şcolile nu trebuiesc numai slujbaşilor, ci la tot omul, fie el ce-ar fi. Cărţile ţi-s cei mai buni prieteni, căci te sfătuiesc fără să te râdă” Apoi se făcea o evaluare a ispitelor care îi pândesc pe cei tineri: „Cinstiţi săteni! Vedeţi singuri că lumea, de la o vreme, a început să se schimbe şi halal ar fi dacă s-ar schimba în bine. Vedeţi că tineretul de azi a pierdut ruşinea, nu cată în cinstea bătrânilor şi nu le mai iau în seamă vorbele, iar rânduielile noastre din vechime nu le mai plac. În schimb, fuduliile şi păcatele cele mai grele le fură minţile”.
Femeia leneşă, o dihanie.
În virtutea acestei constatări, „calendarul” venea cu o listă de îndrumări menite să perpetueze deprinderile înţelepte ale ţăranilor, dar să le şi alunge proastele obiceiuri. O atenţie deosebită era acordată femeii, pe care „tinerii cu gândul însurătoarei” trebuiau să o aleagă cu mare grijă. „Femeia e sufletul gospodăriei. Vedem gospodari nepricepuţi care lipsesc veşnic de la gospodărie, altora le plac petrecerile, însă dacă au fericirea de a avea soţie o bună gospodină, ei tot merg înainte. Dacă dimpotrivă gospodarul e deştept, muncitor, harnic, dar soţia e nepricepută sau leneşă, el se va ruina măcar orice-ar face”. După ce se cunoaşte o proastă gospodină? „Este leneşă, se scoală târziu, îmbrăcată prost, murdară, rău pieptănată; bărbatul şi copiii sunt rupţi, murdari; ea e mereu îmbufnată, se sfădeşte în vânt, e nemulţumită de ea însăşi. Să vă ferească Dumnezeu de asemenea dihanie în casă!”.
Du-te, fată, la ţesut!
Nu ştiu, mamă, n-am văzut!
Du-te, fată, la flăcăi!
Mulţumesc, mămucă, hăi!
versuri din înţelepciunea populară
„Rachiul ne face neoameni”
Alt aspect important din viaţa ţăranilor era considerat sănătatea omului, cheia acestei probleme fiind „hrănirea cum se cade, căci cele mai multe boale, cele mai multe morţi cu zile vin din pricina hranei proaste şi nepotrivite”. „Calendarul sătenilor” scria: „Noi hrănim cu munca noastră şi cu pământul nostru o lume întreagă şi la urmă păţim ca ciobotariu, care face la toţi încălţăminte bună şi el umblă cu cine ştie ce scoabe rele şi cârpite. Oare să nu fie jale când se face atâta grâu în ţara noastră şi ai noştri mănâncă mămăligă? Oare nu-i păcat când vezi că ai noştri vând oule, untul, păsările şi mănâncă mâncări fără putere în ele? Şi cum s-or lupta cu nevoile acei ce n-au nici o putere în ei? Ce putere şi ce deşteptăciune îţi poate da mămăliga cu moare de curechi, ori cu un borş lung? Ei, da’ acuma nu-i vorba numai decât de cărnării şi de grăsimi, căci nici ele nu-s bune, decât doar din când în când”. Sfatul de căpătâi era ca ţăranii să o lase mai moale cu mămăliga şi să mănânce mai multă pâine: „Lucrul cel mai de seamă în hrana omului este pânea. Şi în rugăciuni tot de pâne se vorbeşte, nu de mămăligă. Iaca peste munţi, în Ţara Ungurească, românii de acolo mănâncă pâne. Fac câte un cuptor pe săptămână, iar mămăliga o mănâncă mai mult de gust. Şi-s români chipeşi, tot unul şi unul!”. Nu putea lipsi, dintr-o asemenea broşură, problema băuturii, nărav greu al ţăranului român de ieri şi de azi. „Pe cât de bine face trupului o hrană bună, pe atâta de rău ne fac băuturile spirtoase. Este foarte greşită credinţa că rachiul e bun pentru orice boală. Căldura şi puterea rachiului se aseamănă cu focul de paie. Căldura ce-o simţim ne arde trupul, ne ucide gândul, ne face neoameni. Rachiul duce pe om unde nu e voia lui. În loc să daţi paraua voastră pe otravă de băutură, daţi-o pentru carne, ouă, lapte şi alte lucruri trebuitoare. Cea mai bună băutură este apa curată”.
Sfaturi medicale culese din „Calendarul sătenilor” (1907)
Când nu mistuie stomacul: Cu un ceas înainte de fiecare mâncare să bei o ceaşcă de ceai rece, făcut din vârfuri de pelin uscat la umbră. În lipsa ceaiului să pisezi pelin, să-l cerni şi să pui un vârf de cuţit în mâncare în loc de piper.
Dacă ai durere la ieşire: Cu un ceas înainte de masă, să bei în toate zilele câte un pahar de ceai, făcut din frunze de soc uscat la umbră.
Miros de gură: Seara şi dimineaţa să bei câte o ceaşcă de ceai făcut in ismă ( mintă) fiartă în apă cu o jumătate de litru de vin alb.
Piatră în băşica udului: În loc de apă să bei ceai rece de boabe de măcieşe (cacadâre), fierte cu troscot uscat la umbră.
PISA 2012 Elevii români, în topul chiulangiilor înainte de testări.
Absenţele au afectat rezultatele ţării
România se află pe locul patru în rândul statelor OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) în ceea ce priveşte numărul de elevi care au chiulit de la şcoală înainte cu două săptămâni de testele internaţionale PISA 2012 (matematică, ştiinţe şi citit), se arată într-un studiu PISA in Focus din ianuarie. Absenţele au scăzut, în medie, cu 11 puncte rezultatele României la aceste teste internaţionale.
Potrivit studiului PISA in Focus, în medie, în ţările OECD, 18% din elevi au chiulit cel puţin la o oră, iar 15% au lipsit de la şcoală o zi întreagă înainte de ziua când s-a susţinut testul PISA.
În România, Turcia, Argentina, Grecia, Cost Rica şi Letonia, 40% din elevii respondenţi spun că au chiulit la cel puţin o oră. Mai mult, în România, Grecia, Letonia, Turcia şi Argentina, 4% din elevi spun că au chiulit de cel puţin cinci ori în două săptămâni.
Tot în România, chiulangiii provin atât din medii defavorizate cât şi din familii din clasa de mijloc, în schimb, în Bulgaria cei mai mulţi provin din familii sărace.
Chiulangiii pierd puncte la testele PISA Elevii care chiulesc de la ore au, în medie, cu 32 de puncte mai puţin la scorul testelor PISA care evaluează competenţele de matematică, iar cei care chiulesc cu zilele, au cu 52 de puncte mai puţin. În cazul României, studiul OECD indică o diferenţă de 11 puncte pe care ţara noastră le-a pierdut la testele PISA de la Matematică din cauza faptului că elevii au absentat de la ore înainte de examen.
Şi şcolile plătesc pentru lipsa de interes a elevilor. În ţări precum Croaţia, Japonia, Coreea de Nord sau Olanda, în şcolile unde numărul ansenţelor creşte cu 10% elevii iau cu 10 – 34 de puncte mai puţin la testele de matematică.
Abandonul şcolar în creştere în România.
Ultimele statistici în ceea ce priveşte absenteismul în România sunt din anul şcolar 2011 - 2012. De atunci, Ministerul Educaţiei nu a mai centralizat datele din teritoriu. De asemenea, abandonul şcolar este în creştere în ultimii ani, în România, şi afectează în special patru categorii de copii: cei de etnie romă, cei care au crescut în familii sărace, cei din mediul rural şi cei cu dizabilităţi. Aşa arată un raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România. Ministrul Educaţiei a anunţat că intenţionează să oblige şcolile ca din anul şcolar 2013-2014 să raporteze lunar, pe internet, situaţia absenţelor.
"Este un lucru grav când un copil nu vine la şcoală. Eram în SUA, am lipsit trei zile pentru că am fost bolnav şi au sunat să mă întrebe de ce lipsesc. Dacă în SUA o facultate sună după student, de ce în România şcoala să nu fie interesată de ce se întâmplă cu elevii. De aceea, voi încerca să avem raportarea lunară a absenţelor, pe fiecare şcoală, pe internet, începând cu anul şcolar 2013-2014", a spus ministrul Remus Pricopie, cu ocazia lansării studiului naţional cu tema "Toţi copiii la şcoală până în 2015: iniţiativă globală privind copiii în afara sistemului de educaţie". El a precizat că şcoala trebuie să acorde importanţă problemei absenţelor, cât şi problemei dialogului cu părinţii. "Poate este nevoie să facem educaţia părinţilor pentru controlul riguros al copiilor", a mai spus Remus Pricopie.
Ministrul Educaţiei a explicat că, de la încheierea studiului şi până acum, adică în ultimii trei ani, rata abandonului şcolar la noi în ţară a crescut fiindcă abia din 2010 s-au văzut efectele crizei financiare. "Rata a pornit la un moment dat de la 18%, apoi a scăzut pe la 15% în 2007-2008 şi apoi a crescut la 16%. În momentul acesta suntem într-un trend crescător", a spus Ministrul Educaţiei. Pricopie a mai explicat că rata abandonului a crescut în ultimul timp fiindcă au scăzut fondurile pe care ministerul le aloca intervenţiilor pentru prevenirea şi diminuarea situaţiilor de acest gen. De asemenea, nici absorbţia fondurilor structurale nu a fost tocmai bună în ultimul timp.
"Ultimele date ne arată o creştere a ratei de abandon şcolar până la 17%. Este efectul crizei care accentuează sărăcia, ori tocmai sărăcia este cauza principală a abandonului. Datele colectate pentru studiu sunt până în 2010. Lansarea a fost făcută după trei ani pentru că studiul UNICEF a avut o amploare multinaţională, vorbim de 26 de ţări care au participat şi care au colectat date din teritoriu, ori asta a durat. Unele ţări nici nu terminat încă", a explicat şi expertul pe Educaţie de la UNICEF şi responsabilul pe proiectul "Toţi copiii la şcoală până în 2015", Luminiţa Costache.
Cine sunt copiii care abandonează şcoala
Potrivit estimărilor Institutului de Statistică al UNESCO, în 2010, la nivel global, 61 de milioane de copii de vârsta învăţământului primar şi 71 de milioane de copii de gimnaziu nu mergeau la şcoală. Majoritatea copiilor români care nu sunt cuprinşi în învăţământul preuniversitar, au avut, la un moment dat, contact cu şcoala, potrivit raportului. Aceştia au fost la grădiniţă şi au intrat în învăţământul primar, dar au abandonat şcoala în primii ani.
Raportul îi împarte în patru categorii: copiii proveniţi din medii sărace, cei din mediul rural, copiii de etnie romă şi copiii cu dizabilităţi, ei fiind cei mai afectaţi de fenomenul abandonului şcolar. "70% din cauzele abandonului şcolar ţin de contexte din afara şcolii, ţin de mediul familial, de sărăcie. Nu se consideră că un copil a abandonat şcoala decât după ce nu a mai figurat statistic în sistemul de educaţie timp de doi ani.
De aceea există şi un decalaj al datelor statistice în privinţa abandonului şcolar", a explicat pentru "Adevărul", coordonatorul studiului UNICEF pe România, Ciprian Fartuşnic. Potrivit studiului, în 2009, aproximativ 20% din numărul total al copiilor de 3-6 ani nu mergeau la grădiniţă, 8% (peste 65.000 de copii) din numărul copiilor de 7-10 ani nu frecventau şcoala primară, în timp ce peste 5% (peste 50.000) din totalul copiilor de 11-14 ani nu mergeau la gimnaziu. Cei mai afectaţi sunt băieţii, copiii din familii defavorizare, copiii de etnie romă şi cei cu cerinţe educaţionale speciale.
Copiii de etnie romă
În ceea ce priveşte copiii de etnie romă, procentul celor care nu au fost niciodată la şcoală este de două ori mai mare decât al celorlalţi copii, iar în cazul celor de 14-17 ani, procentul este chiar de trei ori mai mare. În plus, proporţia copiilor romi care nu termină ciclul gimnazial, adică învăţământul de bază, este cu peste 10% mai ridicată decât în cazul copiilor non-romi din aceleaşi comunităţi studiate, se arată în studiu. Din totalul copiilor romi cu vârste cuprinse între 7-13 ani, 14% nu au mers niciodată la şcoală, 40% au abandonat şcoala în ciclul primar şi 24%, în timpul învăţământul gimnazial.
În acelaşi timp, din totalul copiilor romi cu vârste cuprinse între 14-17 ani, deci cei care ar trebui să meargă la şcoală, 11% nu au frecventat niciodată cursurile unei instituţii de învăţământ, 12% nu au terminat ciclul primar şi 28% nu au absolvit clasa a VIII-a.
Copiii cu dizabilităţi
Autorii studiului notează că, din lipsa datelor, este imposibil de analizat rata abandonului şcolar în cazul copiilor cu dizabilităţi. Totuşi, potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului (ANPC), băieţii reprezintă 57% din totalul copiilor cu dizabilităţi cu vârste cuprinse între 3-14 ani, care nu sunt incluşi în sistemul de educaţie.
Abandonul şcolar în învăţământul primar
Procentul abandonului şcolar a scăzut în a doua jumătate a deceniului trecut: dacă în 2005, rata era de 1,5%, în 2010, ea a scăzut la 1,4%. Cea mai mare rată a abandonului şcolar s-a înregistrat în anul şcolar 2007-2008 în rândul băieţilor. Este vorba de 2% din populaţia de băieţi care ar trebui cuprinşi în învăţământul primar, potrivit datelor INS. De fapt, se observă o diferenţă de gen constantă în favoarea fetelor: rata abandonului şcolar fiind de 1,6% în rândul băieţilor şi de 1,3%, în cazul fetelor.
Abandonul şcolar în învăţământul gimnazial
Aproximativ 50.000 de copii de vârsta învăţământului gimnazial (11-14 ani) erau în afara sistemului de învăţământ în anul 2009, potrivit datelor INS şi UIS. Este vorba de 5% din numărul total al copiilor de această vârstă. Procentul celor proveniţi din medii sărace care se află în afara sistemului de educaţie este de aproape 16% în 2005 şi de 9% în cazul celor care vin din medii favorizate.
Procentul a scăzut treptat pentru ca în 2009 să se ajungă la 9% în cazul copiilor din medii defavorizate şi la puţin peste 6% în cazul celorlalţi. Între 2005 şi 2010, numărul copiilor de vârsta învăţământului gimnazial care nu merg la şcoală a scăzut uşor, în timp ce numărul copiilor de vârsta învăţământului primar care nu sunt cuprinşi în sistemul de educaţie a crescut cu peste jumătate.
Copiii repetenţi
Studiul mai arată că cei mai mulţi copii rămân repetenţi din învăţământul gimnazial în clasa a V-a. Cea mai mare rată de repetenţă în clasa a V-a a fost de 4,8% în anul şcolar 2008-2009. Prin comparaţie, cea mai mică rată de repetenţă în cazul gimnaziului s-a înregistrat în clasa a VIII-a în anul şcolar 2009-2010, fiind vorba de 1,5%, potrivit datelor INS. La fel ca la trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial, sfârşitul clasei a VIII-a reprezintă o provocare pentru categoriile de elevi care vin din mediile defavorizate. Peste 10% dintre aceştia părăsesc şcoala înainte de 14 ani.
Motivele abandonului şcolar
"Datele indică faptul că sărăcia are un impact major asupra copiilor de vârsta învăţământului primar şi gimnazial şi se aşteaptă ca efectele crizei economice prelungite să crească rata neşcolarizării şi cea a abandonului şcolar în rândul copiilor care provin dintr-un mediu socio-economic defavorizat", arată studiul. În cazul elevilor romi, atât în ciclul primar cât şi în cel gimnazial, aceştia au abandonat şcoala din mai multe motive: aspectele financiare, părinţii absenţi sau atitudinea negativă a familiei faţă de educaţie, influenţa prietenilor sau a fraţilor mai mari, diferite dizabilităţi sau probleme medicale şi căsătoriile timpurii, potrivit studiului Romani Criss. Copiii aceştia ajung, cel mai adesea, să lucreze în afara gospodăriei, însă nu există date pentru a compara situaţia copilului de etnie romă cu a celorlalţi fiindcă ultimul studiu referitor la exploatarea copilului prin muncă a fost realizat în urmă cu aproape 10 ani. Un alt impediment este limba vorbită în familie, care constituie o piedică în cale accesului la educaţie sau al reuşitei şcolare.
O nouă strategie naţională de combatere a abandonului şcolar
Studiul "Toţi copiii la şcoală" menţionează că, momentan, este în curs de dezvoltare o metodologie de monitorizare şi colectare a datelor pentru informare, monitorizare şi comunicare atât la nivel local cât şi la nivel naţional în domenii precum desegregare, discriminare, prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă în şcoli sau incluziune socială. "România are, în acest moment, o strategie de combatere a abandonului şcolar, însă este una mai veche, iar ţara noastră are obligaţia de a elabora până la sfârşitul acestui an o nouă strategie privind abandonul şcolar, condiţie impusă de Bruxelles înainte de a valida utilizarea Fondurilor Structurale pentru 2014-2020 (POSDRU). Strategia care se află în vigoare este din 2008-2009, iar datele şi contextul sunt deja diferite", a explicat Pricopie. O altă obligaţie pe care o avem faţă de Europa pentru validarea fondurilor POSDRU este legată de formarea continuă, care este o situaţie la fel de gravă ca abandonul şcolar, a mai punctat ministrul Educaţiei. "Dacă la nivelul Uniunii Europene, vorbim de aproximativ 10% din angajaţi care participă la un proces de formare continuă, în România, procesul este de aproximativ 2%. Formarea continuă înseamnă capacitatea de a te adapta la cerinţele pieţei, care este dinamică şi în schimbare, iar dacă nu investim constant în resursa umană, atunci există riscul să avem o rată a şomajului foarte ridicată", a spus Pricopie.
Raportul, lansat marţi, 21 mai, este un studiu asupra cauzelor şi ratelor abandonului şcolar pornind de la un raport comun din 2005 al UNICEF şi al Institutului de Statistică al UNESCO (UIS) despre tipologia copiilor care se află în afara sistemului de educaţie. În 2010, UNICEF şi UNESCO au lansat proiectul "Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie" în vederea găsirii unor răspunsuri pentru problema a abandonului şcolar, la care au participat 26 de ţări, inclusiv România.
Citeste mai mult: adev.ro/mn5glm